Cititul este o „aventură, o formă de odihnă, dar și o necesitate” (W. Somerset Maugham). Pe lângă faptul că cititul, o abilitate foarte importantă care trebuie deprinsă în copilărie, îmbogățește vocabularul copilului, îi sporește imaginația și creativitatea, el crește și capacitatea individului de a stabili sinapse neuronale și, de asemenea, stimulează creșterea cantității de materie albă din creier.. Astfel, capacitatea de memorare și de prelucrare a informației crește semnificativ pe măsură ce citim mai mult. Procesele acestea de influențare sunt și în sens invers, pentru că strudiile au dovedit că, cu cât cantitatea de materie albă din creier este mai mare, cu atât cresc și abilitățile de a citi. Astefel, este un cerc în care cititul și efectele sale benefice pentru creier se influențează reciproc.

De ce este atât de important să se înceapă cititul în copilărie? Pentru că acum creierul copilului este în plină dezvoltare și acum se formează conexiunile și „drumurile” neuronale care vor influența procesele psihice ale viitorului adult. Nu este târziu niciodată să începem să citim, însă, dacă acest proces începe odată cu deprinderea copilului de a scrie și de a citi, efectele asupra creierului, dar și asupra întregii personalități a copilului vor fi mai intense, complexe și de mai lungă durată. Se vorbește foarte mult, în ultima perioadă, de neuroplasticitatea creierului, adică abilitatea acestuia de a-și reorganiza căile neuronale și de a-și modifica structura internă. Cititul crește această capacitate a creierului; cititul din domenii cât mai variate crește plasticitatea creierului nostru, iar noi dobândim nu doar informații multiple și diverse, dar ne îmbunătățim abilități multiple (de la concentrarea atenției, memoria de scurtă și lungă durată, organizarea informațiilor, până la gandirea analitică și critică) și facem și o prevenție a bolilor neurologice progresive, cum ar fi boala Alzheimer.

Imagistica prin rezonanță magnetică a creierului a scos în evidență faptul că cititul implică activarea mai multor centre neuronale/nervoase decât privitul unui film, aceasta reprezentând o explicație a faptului că majoritatea proceselor psihice (atenție, gândire, limbaj, memorie) vor fi influențate pozitiv în urma procesului de a citi. 

Cititul poate fi un bun exercițiu de mindfulness, pentru că, atunci când citim, mintea noastră este focalizată doar asupra a ceea ce citim (condiția este să citim cu plăcere, să avem un real interes pentru ceea ce citim). Acest lucru duce la îmbunătățirea capacității de a fi atent și concentrat, focalizat pe un anumit lucru.

Citind din plăcere, putem reduce stresul acumuluat pe parcursul zilei, îmbunătățindu-se, astfel,  și calitatea somnului. Undele generate în creier de citit (atunci când o facem cu plăcere) sunt similare celor generate de meditație/mindfulnes.

Se pare că cei care citesc sunt mai empatici comparativ cu cei care citesc mai puțin sau deloc. Și asta deoarece cititul ne pune în față perspective foarte diverse, ne oferă multe „perechi de papuci” în care avem ocazia să ne punem pentru a înțelege lucrurile din alte unghiuri, ne oferă calea sigură către cunoaștere de sine (pe langă cunoașterea lumii și a celorlalți) și dezvoltare personală.  De multe ori, lectura a ajutat la crearea acelui mic „insight” care a condus la schimbări mari în viața personală. Lectura ne oferă perspective atât de diferite, încât putem vedea situațiile din viața noastră cu ochi revelatori. 

Încurajând copiii să citească materiale din domenii cât mai variate (de la povești până la știință, ficțiune și chiar lecțiile din manual), e  ca și cum le creăm o rețea de autostrăzi solide, interconectate, către cunoașterea lumii exterioare, dar și a celei interioare.

Citiți copiilor, citiți împreună cu ei sau alături de ei, oferiți-le, prin puterea exemplului, aventuri care să-i conducă spre echilibru, cunoaștere de sine și succes!