„Felul în care vorbesc părintii și profesorii îi arată copilului părerea lor despre el. Afirmatiile lor influentează încrederea și pretuirea pe care acesta o acordă propriei persoane. Într-o mare măsură, limbajul celor mari determină destinul acelui copil.” Haim Ginott

        Cum să faci tu, ca părinte, să te asculte copilul? Cum să audă el tot ce-i spui? 

• Creează un climat în care copilul tău să se simtă confortabil – comunicăm nu doar cu ajutorul cuvintelor. De fapt, cu ajutorul lor comunicăm cel mai putin. Cel mai mult comunicăm nonverbal și paraverbal, astfel că trebuie să acordăm acestor aspecte importanta cuvenită. Atunci cand comunici cu puiul tău fii atent la tonul vocii, ritmul/viteza cu care vorbești, tonalitatea vocii, contactul vizual,pozitia pe care o ai fată de copil (de preferat este ca privirea ta să fie la același nivel cu cea a puiului tău; să te „cobori”  la înăltimea lui), expresia fetei.

• Nu tineti predici copilului copilului, nu fii moralizator și nici nu-i vorbi „de sus” – nici jignirile, nici predicile nu încurajează comunicarea. Afirmatiile de tipul: „Taci! Întai vorbesc eu!”, „Eu știu ce-i cel mai bine pentru tine!” nu fac altceva decat să inhibe copilul, să-l determine să se închidă în sine și se blochează, astfel, orice comunicare.

• Dă-i copilului posibilitatea să vorbească. Atunci cand a făcut o boacănă, nu întrebati copilul „de ce a făcut asta”, pentru că nu va ști să răspundă și, cel mai probabil va spune „nu știu”. Mai degrabă, trageti aer în piept, respirati de trei ori pentru a vă calma și întrebati copilul ce  anume s-a întamplat. Lăsati-i timp să se adune, să se gandească, să-și găsească cuvintele și nu-l întrerupeti atunci cand începe să povestească. Puneti-i întrebări de clarificare și manifestati  interes pentru ceea ce spune. De exemplu, băiatul tău vine acasă și-ti spune: „Alex a început să fumeze, dar părintii lui nu știu.” Probabil că prima ta reactie este: „Am s-o sun chiar acum pe mama lui Alex să-i spun!” sau „Să nu te prind că pui tigara-n gură, ai auzit?”, „Nu cumva ai tras și tu una?” În loc de toate astea, un răspuns mai chibzuit ar fi: „Ce crezi despre faptul că Alex fumează, iar părintii lui nu știu?”

• Lasă copilul însuși să găsească o solutie. Punandu-i întrebări de clarificare, îl veti ajuta pe copil să-și planifice singur rezolvarea problemei. Îi puteti spune și părerea dumneavoastră despre problemă/subiectul discutat, oferindu-i un exemplu copilului (dar nu acuzand, jignind sau tinandu-i predică).

• Fii un bun ascultător, ai răbdare să-l asculti pană la capăt. Întreruperile dese blochează comunicarea. Fii flexibil (nu acuza copilul) și realist (gandește-te ce varstă are, ce cunoștinte are și care este nivelul lui de întelegere).

• Detensionează tensiunea cu o glumă – spune o glumă sau, pur și simplu zambește. Umorul ne scoate din cele mai dificile situatii, iar zambetul face ca toată fiinta noastră să se simtă mai bine. Doar există terapia prin ras!

• Încurajează-l să vorbească. Copilul poate spune: „Tu ai trăit în anii 90! Lasă-mă să trăiesc și eu acum, în vremea mea!”b Ati putea opta pentru un răspuns de tipul: „Așa e. Dar aș vrea să-ti spun cum stătea atunci treaba cu tutunul și alcoolul. Ce să-ti zic, de droguri nu prea se punea problema! Poate-mi spui tu ce se întamplă acum.”

• Ascultă copilul cu atentie – în loc să critici sau să dai sfaturi, mai degrabă acceptă ceea ce simte copilul printr-un simplu „aha” sau clipit din achi.

• Folosește un limbaj cat mai simplu, pentru a fi accesibil copilului. Utilizează propozitii scurte, la obiect, nu ameninta și folosește un ton cald al vocii. Evitati discutiile cand sunteti foarte supărati sau nervoși. Așteptati ca situatia să se calmeze  pentru a putea discuta cu mintea limpede.

• Fiti un exemplu demn de urmat! „Cum poti să-mi interzici mie să fumez, cand chiar tu fumezi cate două pachete de tigări pe zi!?!” În loc să vă enervati, ati putea să-i spuneti „Știu că nu-ti dau un exemplu bun. Vreau foarte mult să mă las…!