Despre secolul 21 se mai poate spune că este secolul vitezei. Dacă acum mașinile au și 8 viteze, se pare că oamenii au mai multe decat atat. Totul se desfășoară cu o repeziciune extraordinară, astfel că, dacă povestea „Ali-Baba și cei 40 de hoti” ar fi fost scrisă astăzi, Ali-Baba ar fi spus „Timp, dilată-te!”. Avem nevoie de mai mult de 24 de ore pentru a face tot ceea ce ne propunem. În acest context, în care părintii (unii dintre ei) sunt în viteza a zecea, nu poti să nu constati faptul că le imprimă copiilor aceeași viteză. Deși lumea se schimbă, tehnologia este în perpetuă schimbare și ea, există unele lucruri care au ritm al schimbării mai lent. Soarele răsare în același ritm de cand lumea și Pamantul, iar zilele au 24 de ore de mii de ani; o rază de soare sau un curcubeu au produs și produc aceleași emotii și vibratii de cand e omul pe Pamant. Oamenii au evoluat și ei, dar într-un ritm nu atat de rapid ca alte aspecte ale omenirii, iar copiii de azi au aproximantiv aceleași caracteristici de varstă ca și copiii de acum 50-60 de ani. E îngrijorător să observ cum copiii din zilele noastre devin din ce în ce mai aglomerati cu activităti extrașcolare, optionale și cluburi, din dorinta părintilor ca puii lor să învete cat mai multe și să fie pregătiti cat mai bine pentru viitor, bineînteles. De la cele mai fragede varste, copiii merg la pian, inot, gimnastică, karate, engleză, germană, vioară etc. Intentiile părintelui sunt dintre cele mai bune, însă semnalul de alarmă pe care eu îl trag este CAT anume este optim pentru copil și unde trebuie să ne oprim.

          Din dorinta de dezvoltare armonioasă și cat mai complexă, supunem copiii la un efort pe care nu-l pot duce, iar acest lucru nu se vede imediat. Rezultatul poate fi oboseală, nervozitate, slabă concentrare a atentiei, respingerea oricărei activităti extrașcolare, dezinteres, iar, de aici, probleme de tip emotional.

          Toate activitătile extrașcolare sunt benefice copilului numai în măsura în care numărul și specificul lor sunt adecvate varstei. De aceea, timpul liber poate fi un avantaj sau un dezavantaj pentru copil și pentru noi, ca părinti. Dar cum știm să transformăm timpul liber al copilului în prietenul nostru?

          Cand copilul este încă mic (pană pe la 7 ani), în general este greu să spunem că are anumite înclinatii, talente (există și astfel de cazuri), iar părintele alege diverse optionale (în functie de propriile preferinte sau în functie de ce i-ar fi plăcut să facă, copil fiind) pentru copilul său. La acestă varstă, așa constatăm ce îi place și ce nu-i place copilului. Atentie, însă! Să-l duci la prea multe optionale deodată copilul poate fi bulversat; dacă renunti ușor, el va învăta același lucru de la tine. E de preferat să facă o activitate care să-i facă plăcere.

          Dacă puiul frecventează grădinita, mai ales la program lung, acolo cu sigurantă există optionale pe care el le desfășoară, iar un alt optional după grădinită ar încărca prea mult copilul. De ce? Pentru că grădintă este un mediu institutionalizat, un mediu diferit de cel de acasă, unde există reguli, există activităti educative obligatorii, e gălăgie, unii dorm mai mult, altii mai putin. Cu alte cuvinte, pentru copii, grădinita este „locul lor de muncă” și orice loc de muncă devine obositor la finalul programului. După ce vii de la muncă (ora 18, de exemplu), îti mai arde să mergi întai la un club de pictură și apoi la inot, sau chiar să mai desfășori o singură activitate extra? La fel functionează și copiii, iar aceștia au nevoie de timpul lor liber, în care să se joace cu jucăriile lor, să joace jocurile lor, cu propriile lor reguli, să strea cu fratii sau părintii lor, ori, pur și simplu, să aibă momentele lor de „plictiseală” în mediul în care se simt cel mai confortabil…acasă.

          Specialiștii în psihologia copilului recomandă ca pană la varsta de 5 ani, copilul să fie angrenat într-o singură activitate extrașcolară pe săptămană. Și tot pană la 5 ani, copilul se plictisește foarte repede și își poate schimba preferintele destul de rapid. E recomandat să nu cădem în această capcană a copilului și să-l încurajăm să persevereze în acea activitate (bineînteles, dacă activitatea devine chiar supărătoare pentru copil, este recomandat să ne oprim).

          Pentru cei mai mari de 7 ani, specialiștii recomandă două activităti extrașcolare pe săptămană. Cand vorbim deja de copii și mai mari, în preadolescentă și adolescentă, activitătile extrașcolare trebuie să le facă plăcere, să aibă satisfactii frecventandu-le și, de asemenea, pot servi dret recompense. Copilul alege, acum, o activitate pentru că-i face plăcere sau pentru că are înclinatie pentru aceasta. Există teorii care spun că fiinta umană ajunge la performantă dacă este antrenată în activităti care o pun în valoare. Atentie, aici, pentru că la această varstă își poate spune cuvantul și grupul de prieteni!

Deseori, spun părintilor „Povestea copacului”:

„A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti. Într-o pădure fermecată, trăia odată un copac magic, însă acum înfătișarea lui nu mai era una plăcută…avea putine crengi, și acelea uscate, avea un aspect bolnăvicios și se simtea tare trist și necăjit. O ghindă căzută în apropiere, îi vede supărarea și-l întreabă:

Te văd tare trist! Ce s-a întamplat, dragă copăcelule?

Ia, uite…mă simt trist pentru înfătișarea pe care o am acum…sunt uscat și fără crengi, răspunse el.

Dar cum s-a întamplat asta?

Of…oamenii care veneau și munceau în pădure m-au încărcat cu tot felul de lucruri: ba își agătau hainele de crengile mele, ba se suiau pe crengi și mi le rupeau, ba mă scrijeleau cu cutitul. Și, din cand în cand, mai turnau diverse substante care, spuneau ei, mă vor ajuta să cresc. Și, care cum venea, mai turna putin, și uite-așa am ajuns cum mă vezi. Cu timpul, crengile mi s-au rupt, s-au uscat, frunzele nu au mai crescut, flori nu am mai făcut. În fiecare zi îmi amintesc cum mă îmbătam cu aerul proaspăt al primăverii, cum mă desfătam cu zumzetul dulce al albinutelor, cu glasul limpede al copiilor care veneau să se joace în jurul meu. Iar vara…o, Doamne! Vara așteptam turiștii să se adăpostească la umbra mea! Aud și acum cantecul păsărelelor și vad cu ochii mintii veveritele zburdalnice care se harjoneau printre crengile mele stufoase. Toamna mă simteam împlinit pentru că puteam să dau oamenilor din fructele mele dulci, iar iarna cand venea, mă acoperea cu haina ei dalbă.

Îti înteleg supărarea, dragul meu copac. Și eu mă simt tristă cand și eu ajung pe jos, dar mă bucură gandul că, într-o zi, pămantul mă va acoperi și voi deveni și eu, la randu-mi, un copac mare și puternic. Nu-ti pierde speranta!

Vorbele tale, ghindă puternică, mă fac să mă simt mai bine! spuse, în final, copacul.”

Copiii noștri sunt ca niște copăcei de care trebuie să avem grijă să crească falnici și puternici; trebuie să avem grijă cate lucruri le „agătam” de crengi.

Fiecare știe bine ce copăcel a sădit și cum să-l îngrijească, nu-i așa?

Mirela Tiganas

Psiholog clinician specialist