DRAGOSTEA NU TINE (DOAR) DOI ANI!

            „Te iubesc!”

           Iti imaginezi ca acest „te iubesc!” va dura o eternitate! Sau, sa fim mai realisti, pana la sfarsitul vietii. Dar, dupa doar o perioada de timp mai scurta sau mai lunga, iata ca eternitatea s-a terminat. Intrebari, dezamagiri, invataminte, lectii de viata…uneori e mai bine ca s-a intamplat asa, alteori, insa, chiar nu poti intelege de ce s-au intamplat lucrurile astfel.

          Cum sa faci sa tii fluturasii in stomac, sa mentii viu interesul pentru persoana careia ii daruiesti acum toata dragostea ta, iar „eternitatea” sa nu dureze doar o luna, un an sau cinci?

          Orice relatie e ca o scoala. Tu vii cu valorile, principiile si personalitatea ta, el vine cu valorile, principiile si personalitatea lui. Relatia e o scoala unde nu exista manuale, iar profesorii sunt insusi elevii lor. E o scoala de auto- si intercunoastere, o scoala in care iti modelezi comportamentul, inveti arta comunicaii si a negocierii. „Orice relatie e o experienta de maturizare si dezvoltare a personalitatii” (Iolanda si Nicolae Mitrofan).

         Ca sa intelegi mai bine o relatie, dar si relatiile pe care le-ai avut, sau cele pe care le ai acum, trebuie sa tii minte ca o relatie are mai multe etape. Etapa de inceput, a fluturasilor in stomac, e cea mai frumoasa, intr-adevar. Ii vezi doar „partile bune”, iar cele „rele” nu prea conteaza acum; totul e invaluit intr-un nor roz, iar in acest nor, fiecare incearca sa-l „seduca” pe celalalt si sa evite, pe cat posibil, conflictele.

       Norul acesta poate dura, spun specialistii, aproximativ doi ani (sau mai putin). De ce neaparat doi ani? Una dintre explicatii ar putea fi faptul ca atunci cand „ne indragostim” se secreta mai multa serotonina. Aceasta crestere produce modificarile fiziologice la nivelul organismului specifice „indragostelii”, mai ales cand avem stimulul in fata noastra. Dupa doi ani, insa, organismul nostru capata toleranta fata de acest neurotransmitator, iar reactiile fiziologice nu se mai produc (astfel ca dispar si fluturasii din stomac). E bine stiut si demonstrat ca sistemul nostru „emotional” este in foarte stransa legatura cu sistemul nostru hormonal si, de aici, explicatiile hormonale ale aspectelor psihologice implicate in relatii. Emotionalul este, acum, pe primul loc – de unde si expresia „dragostea e oarba”- si totul se produce la acest nivel, inclusiv deciziile pe care le luam.

        Dupa ce norul se destrama, orice relatie intra in a doua etapa, decisiva pentru supravietuirea cuplului. Acum partenerii se trezesc la realitate (pentru ca rationalul a surclasat emotionalul, sau, cu alte cuvinte, emotionalul a pierdut din intensitate). Acum cei doi vad „cioburile” din ochii celuilalt, acum „ies la iveala” partile mai putin bune ale partenerilor. Pentru ca, asa cum am spus, fiecare vine cu bagajul sau de valori, principii, propria educatie si propria experienta de viata, aceasta etapa reprezinta ciocnirea celor doua sisteme de valori, ciocnirea celor doua personalitati. E ca si cum ai fi pe ringul de box si meciul a inceput. E o runda „eliminatorie”, pentru ca se decide acum daca meciul se incheie sau se merge mai departe. Unele relatii se rup acum, altele apeleaza la specialisti in terapia de cuplu. E o lupta pentru putere, e o lupta „care pe care”. Ar fi potrivit acum sa iti raspunzi catorva intrebari: „Cat de mult ma deranjeaza partile negative ale celuilalt?”, „Ce anume din ceea ce nu-mi place la el/ea pot accepta?”, „Ce „compromisuri” pot face?”, „Pana unde pot „merge”?”, „Ce aspecte pot negocia si ce nu pot negocia?”, „Cum interfereaza partile neplacute ale partenerului de cuplu in viata mea de zi cu zi, in functionarea mea socioprofesionala?”. Da-ti raspunsuri cat mai cinstite, pentru ca vei lua o decizie a carei responsabilitati o vei avea. A fi adult inseamna sa iei decizii si sa ti le asumi.

       Poti merge mai departe, sau te poti opri aici. Insa, orice relatie presupune o dinamica, nimeni si nimic nu este perfect (nici tu, nici ea/el), viata e un sir lung de evenimente placute si mai putin placute, de probleme pe care tu trebuie sa le rezolvi, nu sa le eviti, sau sa fugi de ele. Nu incerca sa-l schimbi pe celalalt. Inainte de a o face, intreaba-te daca tie ti-ar placea ca celalalt sa te schimbe. Cum te-ai simti atunci? Ce-ai crede despre asta, ce-ai crede despre el/ea?

      Mai tine minte ca oamenii sunt diferiti, nu exista unul care sa fie identic cu altul. Oamenii au propriile experiente (asa cum ai le ai si tu pe ale tale), propriile credinte si opinii. O relatie presupune negocieri permanente. Acum, „eu si tu” devin „noi”, dar nu intr-o maniera egocentrica (asa cum tu vrei ceva, sau ceva e important pentru tine, tot asa si celalalt vrea ceva, sau ceva e important pentru el). Daca vrei ca celalalt sa se gandeasca la nevoile tale, atunci fa-o si tu, gandeste-te si tu la nevoile partenerului tau, „pune-te in papucii celuilalt” pentru a intelege mai bine cum se vad lucrurile din „cealalta” perspectiva.

      Toate relatiile au suisuri si coborasuri, toate relatiile preuspun conflicte (conflictele sunt foarte sanatoase pentru o relatie pentru ca rezolva probleme si in orice relatie exista probleme, iar rezolvarea conflictelor duce la intarirea cuplului; o relatie fara conflicte ar trebui sa ne dea de gandit).

      Tot acum se construieste increderea in celalalt. Dar acest lucru este un sistem si se face, intotdeauna, in DOI.

      Urmatoarea „runda” e mai linistita, pentru ca „lucrurile” s-au mai „aranjat” oarecum. Acum incepe sa se definitiveze ceea ce psihologii denumesc „intimitate” psihologica (a nu se intelege intimitate sexuala). Intimitatea psihologica este, de fapt, un climat afectiv care satisface nevoile partenerilor de acceptare neconditionata, de securizare si protectie. Echilibrul personal depinde de formarea acestei intimitati.

      In aceasta etapa, lucrurile se transforma. De la emotii, ganduri, comportamente, pana la definitiile aceleasi realitati. Ele se transforma in cadrul acestei etape, dar si de la etapa la etapa (de unde si expresia…„nu era asa la inceput”/ „Te-ai transformat! Nu mai esti tu cea/cel pe care-o/l stiam!”). Daca la inceput partenerul ne placea pentru ca era „hotarat”, acum ne displace pentru ca e „incapatanat”. De fapt el asa a fost mereu, doar noi avem o alta etcheta pentru aceeasi realitate. Asta inseamna ca dragostea se transforma (nu ca ea dispare), fluturasii se transforma ( e valabila legea „Nimic nu se pierde, totul se transforma!”). Depinde doar de tine sa fii cinstit cu tine, sa stii ce vrei, ce poti si cat poti duce intr-o relatie. Depinde de tine daca alegi sa arunci un lucru atunci cand s-a stricat, sau sa-l repari. Relatia e un organism viu cu doi poli care sunt in permanenta interactiune.

      Urmatoarea etapa e cea in care „emotiile” s-au maturizat, iar iubirea s-a trasnformat si ea si este pusa, acum, temelia unei relatii solide. E etapa in care ai decis ca vrei sa pleci la drum alaturi de un partener. Nu inseamna ca nu vor fi conflicte sau transformari, ca nu vor fi demoni care va vor „urmari” relatia, insa toate acestea se vor lovi de doi parteneri maturi si o relatie solida. Poate sa apara plictiseala, obisnuinta, asa ca mare atentie la acest monstru magnific ce poate sa se abata asupra relatiei. Obisnuinta si plictiseala sunt rezultatul acomodarii partenerilor unul cu celalalt, astfel ca, atunci cand ele apar, transforma-le!

In relatii, singurul lucru cert care exista este SCHIMBAREA!

     Cum bine spunea un coleg de-al meu, secretul succesului fara munca a ramas inca un secret. E valabil si pentru relatia pe care o ai: vrei o relatie care sa dainuie, atunci trebuie sa muncesti pentru asta. Nimic nu e de la sine dat! Nu este usor, dar nici imposibil nu e! Imagineaza-ti ca dragostea e ca o floare pe care o cumparati amandoi si trebuie sa „va sfatuiti” cine si cum sa ii puna apa, pamant, sa o pliveasca, pentru ca daca nu exista acest parteneriat, floarea poate primi prea multa apa si va muri, sau va putea primi prea putina, si, atunci, tot va muri.

Dorinta ta e sa o mentii vie, sa infloreasca si sa dea roade, nu-i asa?

Mirela Tiganas

Psiholog clinician specialist